Blog

28 Feb 2014

В память о маме

Deşi au trecut mai mulţi ani de când mama a plecat la Ceruri, eu şi acum îi simt căldura sărutului pe obraji, văd ochii ei umezi de lacrima bucuriei, mânuţele ei calde şi moi, care mă cuprindeau şi mă mângâiau cu duioşie.

Nu pot să explic această puternică legătură dintre mine şi mama, sau... dintre mama şi mine. Cine şi ce a determinat lucrurile astfel, încât ea să devină pentru mine un veritabil punct de reper, un simbol extraordinar al vieţii şi întregii mele creaţii? Eu am fost pentru ea suprema întruchipare a dragostei, sensul vieţii ei.Ea şi-a dedicat viaţa mie şi pentru aceasta nu s-a cruţat nici pe sine, nici averea sa modestă, doar ca să obţină un kilogram de porumb şi, în acest mod, să ne salveze de la moarte în anii de foamete pe mine şi pe bunica, mama ei. Chiar şi covorul familiei, pe care l-a primit ca dar de zestre la nuntă, a fost schimbat pe te miri ce crupe şi bănuţi, care abia de valorau ceva în vremurile grele de după război. Însă, graţie ei, am supravieţuit foametei şi eu am plecat la Chişinău să studiez muzica.
http://www.dogamusic.com/Eugen-Doga-desp re-Mama


 

Comments

Log in to post a comment